16:56
Comentarii Adauga Comentariu

Țintirea inflației, independența și credibilitatea băncii centrale (II)

Independența băncii centrale

Concluzia care se desprinde din cele arătate în prima parte a acestui articol este că o condiție importantă pe care trebuie să o îndeplinească statutul băncii centrale este să creeze o structură de stimulente care să asigure plasarea conducerii instituției respective într-o perspectivă pe termen lung. Deoarece majoritatea politicienilor se caracterizează mai degrabă printr-un comportament ghidat de considerente pe termen scurt („miop”), este necesar ca deciziile de politică monetară să fie scoase pe cât posibil de sub influența procesului politic general. Se explică, astfel, motivul pentru care, la ora actuală, independența băncii centrale este considerată aproape unanim o condiție necesară pentru o politică monetară eficientă.

În literatură, există mai multe definiții ale independenței băncii centrale. Astfel, unii autori fac distincție între „independența în alegerea obiectivelor” și „independența în alegerea instrumentelor”. Conform acestor autori, banca centrală se bucură de independență în ceea ce privește alegerea obiectivelor în situația în care este liberă să-și stabilească obiectivele (stabilitatea prețurilor; stabilitatea financiară; creșterea economică etc.) sau cel puțin valoarea curentă a țintelor referitoare la anumite obiective. (1) Banca centrală are independență instrumentală, dacă are un anumit control asupra pârghiilor de politică monetară și poate realmente folosi instrumentele respective.

Alți autori fac distincție între „independența economică” și „independența politică”. (2)Independența economică înseamnă că banca centrală este complet liberă să efectueze toate operațiunile monetare necesare pentru a-și realiza obiectivele operaționale. Prin independență politică, autorii citați înțeleg capacitatea băncii centrale de a urmări obiectivul stabilității prețurilor fără ingerințe formale sau informale din partea politicienilor.

Toate aceste definiții au virtuți și limite cognitive și operaționale, iar, ca urmare, este utilă o încercare de sintetizare a celor două abordări. (3) Fără a intra în detalii, menționăm că se pot distige trei accepțiuni ale noțiunii de „independență”:

1) Independența în alegerea obiectivelor: presupune că guvernul nu are influență directă asupra stabilirii obiectivelor politicii monetare.

2) Independența în alegerea instrumentelor (independență instrumentală): presupune că banca centrală poate să-și stabilească în mod autonom atât obiectivele operaționale (rata dobânzii; agregatele monetare; cursul de schimb etc.), cât și intrumentele de politică monetară pe care le folosește (mecanismul de refinanțare a băncilor comerciale; mecanismul de absorbție a lichidităților din sectorul bancar; operațiunile open market; rezervele obligatorii etc.).

3) Independența personală: presupune că membrii organismului de conducere al băncii centrale pot rezista directivelor formale sau presiunilor informale venite din partea guvernului sau a altor foruri politice.

Studiile empirice consacrate problemei independenței băncii centrale ajung la concluzia că un asemenea statut constituie un important factor de reducere a inflației. Astfel, în lucrarea citată la nota 2) supra, autorii arată că între independența politică și economică, pe de o parte, și nivelul ratei inflației, pe de altă parte, există o legătură inversă semnificativă. Ei nu găsesc însă nici o corelație semnificativă între diverse forme de independență și rata de creștere a PIB real. De aceea, autorii amintiți consideră că, în termeni de performanță economică, independența băncii centrale are numai beneficii și nu are nici un cost.

Această constatare este confirmată de numeroase alte studii empirice, pe care, pentru a nu încărca prea mult textul, nu le cităm aici. Vom spune doar că toate investigațiile empirice se confruntă cu problema alegerii criteriilor în funcție de care se ponderează elementele în funcție de care se calculează gradul de independență al băncii centrale (independență în alegerea obiectivelor, instrumentală și personală), problemă pe care diverși autori o soluționează în mod diferit, ceea ce face ca rezultatele să fie diferite. Însă, rezultatele obținute prin cercetări empirice pot fi completate prin judecăți de valoare în legătură cu îndeplinirea unui criteriu sau altul, iar în modul acesta rezultatele pot fi rafinate.

O problemă teoretică a tuturor studiilor empirice cu privire la relația dintre independență și inflație este a ști dacă un asemenea statut de independență este necesar în toate cazurile sau doar atunci când guvernul este tentat să ducă o politică inflaționistă pentru a reduce rata șomajului. Căci, chiar și în cazul unei bănci centrale care nu este independentă, o distorsiune inflaționistă (inflation bias) se produce doar atunci când sunt îndeplinite anumite condiții: 1) în țară există șomaj; 2) spre deosebire de șomaj, inflația nu este considerată o problemă serioasă nici de guvern și nici de societate; 3) guvernul se teme că nu va fi reales, iar ca urmare recurge la o strategie „mioapă”.

Cu alte cuvinte, în țările cu șomaj redus, în care există un puternic sprijin social pentru stabilitatea prețurilor și un mediu politic foarte stabil, faptul că banca centrală este dependentă de sfera politică nu duce automat la creșterea probabilității apariției unei distorsiuni inflaționiste. Exemple în acest sens sunt Anglia și Japonia, în care, până în anii ’90, băncile centrale erau dependente de guvern, însă, cu toate acestea, politicile monetare erau orientate spre asigurarea stabilității prețurilor.

În prezent, în majoritatea țărilor, sprijinul social pentru stabilitatea prețurilor este foarte puternic, iar ca urmare s-ar putea trage concluzia că o bancă centrală independentă nu mai este necesară. Experiența ultimilor ani arată însă că reizbucnirea inflației nu poate fi niciodată exclusă, chiar și după o lungă perioadă de inflație scăzută. De aceea, independența băncii centrale constituie și la ora actuală un important mijloc de siguranță împotriva unui derapaj inflaționist.

Responsabilitatea băncii centrale

Faptul că majoritatea băncilor centrale din lume se bucură la ora actuală de un mare grad de independență necesită monitorizarea acestor insituții publice de către populație și parlament. Aplicarea consecventă a principiului responsabilității publice (public accountability) implică răspunderea juridică a membrilor organismului de conducere al băncii centrale, inclusiv concedierea acestora – în caz de incompetență.

În ultimii ani, problema responsabilității băncii centrale este intens discutată, iar aceasta, de cele mai multe ori, în strânsă legătură cu noțiunea de „transparență”. În general, conducerea băncii centrale nu este considerată responsabilă decât pentru realizarea sau nerealizarea obiectivelor declarate ale politicii monetare. Ca urmare, pentru înțelegerea problematicii responsabilității și transparenței băncii centrale, trebuie avute în vedere principalele concluzii desprinse din analiza obiectivelor politicii monetare. (4) În lumina acestor concluzii, există două forme de responsabilitate: 1) responsabilitatea ex post, care presupune că banca centrală justifică ulterior motivele pentru care nu și-a atins obiectivele; și 2) responsabilitatea ex ante, care presupune că banca centrală justifică în manieră prospectivă abaterile valorilor previzionate de la valorile stabilite ca obiective; o asemenea perspectivă se justifică, în principal, din cauza marilor decalaje de timp existente în procesul de transmisie a politicii monetare.

Responsabilitatea ex post presupune că banca centrală este ținută să justifice motivele pentru care nu a fost în măsură să evite următoarele situații negative: a) apariția unui șoc pozitiv sau negativ în domeniul cererii, șoc asociat cu o rată a inflației mai mare (mică) decât ținta de inflație; și b) apariția unui șoc pozitiv sau negativ în domeniul ofertei, șoc asociat cu stabilitatea prețurilor și cu un gap pozitiv sau negativ al nivelului producției (în raport cu nivelul potențial).

Responsabilitatea ex ante se bazează pe un raționamentul similar. Singura deosebire este că ceea ce se utilizează în acest caz sunt valorile preliminate ale ratei inflației și ale abaterii volumui producției (gap). În cazul țintirii inflației, orizontul de timp uzual este de doi ani, iar ceea ce trebuie să justifice banca centrală este situația în care rezultatele prevăzute sunt negative.

Din punct de vedere analitic, responsabilitatea ex ante este mai dificil de stabilit, deoarece este legată de valori previzionate. Datele respective pot proveni de la banca centrală sau de la alte organisme de prognoză. Este evident că prognozele externe sunt mai obiective decât propriile prognoze ale băncii centrale și că, deci, cele dintâi sunt mai adecvate pentru evaluarea performanței băncii centrale. Această afirmație este valabilă în special în cazul în care banca centrală încearcă să provoace inflație-surpriză, ceea ce implică publicarea de către aceasta a unor prognoze în care rata inflației previzionată este relativ mică. (5)

Problema capacității unor organisme de prognoză externe de a produce previziuni utile pentru exercitarea responsabilității ex ante a băncii centrale conduce la conceptul de „transparență”.

Transparența

Analiza dublei dimensiuni – ex ante și ex post – a responsabilității publice a băncii centrale permite clarificarea ideii de „transparență” a instituției respective. În lumina analizei din paragraful precedent, transparența apare ca o valoare în sine, care impune ca banca centrală să furnizeze publicului volumul maxim de informații de care dispune.

În condițiile în care principalul criteriu al politicii de comunicare a băncii centrale este responsabilitatea, informațiile oferite publicului trebuie să-i permită acestuia din urmă să evalueze în manieră ex post și ex ante capacitatea băncii centrale de a-și îndeplini obiectivele.

În ceea ce privește responsabilitatea ex post, nu există realmente nici un motiv ca banca centrală să aibă informații care nu pot fi dezvăluite publicului. În această privință, principalul mijloc de comunicare este reprezentat de conturile naționale, care cuprind date considerate general accesibile.

Lucrurile sunt însă oarecum diferite în ceea ce privește responsabilitatea ex ante, care necesită publicarea doar a previziunilor pentru indicatorii macroeconomici relevanți. Or, la ora actuală, există numeroase informații publice, care provin de la un mare număr de instituții – publice și private – a căror activitate constă în efectuarea regulată de prognoze exhaustive cu privire la indicatorii importanți ai principalelor țări ale lumii. În plus, unele instituții internaționale, cum ar fi, „Consensus Economics”, FMI, BCE etc., publică regulat sinteze ale previziunilor pe care le fac cu privire la evoluțiile economice. Ca urmare, în principiu, fiecare cetățean și fiecare parlamentar poate obține relativ ușor datele de care are nevoie pentru a aprecia dacă banca centrală este sau nu în măsură să-și îndeplinească obiectivele anunțate pentru următorii doi– trei ani. De asemenea, cei interesați pot estima implicațiile politicii monetare preconizate sau efectiv aplicate de banca centrală asupra creșterii economice reale și ocupării mâinii de lucru.

Din această perspectivă, dezbaterea academică despre transparență pare oarecum ruptă de realitate. (6) Căci, această dezbatere pornește adesea de la ideea că banca centrală deține informații secrete, pe care le ascunde publicului. Însă, oricât de mare impact ar avea acest mod de punere a problemei, există puține dovezi empirice că banca centrală deține realmente asemenea informații asimetrice.

De exemplu, în măsura în care este vorba despre șocurile din domeniul ofertei, nu există nici un motiv ca banca centrală să fie mai bine informată în legătură cu existența și modul de manifestare a acestor șocuri decât institutele de cercetări economice – publice și private –, institutele naționale de statistică, FMI, OCDE etc., care toate publică rezultatele analizelor pe care le fac cu privire la starea și perspectivele diverselor economii naționale. Datele pe care le deține banca centrală în legătură cu șocurile din domeniul ofertei ar putea conține cel mult unele informații secrete privind sectorul financiar al economiei. Este însă îndoielnic că, în cazul în care asemenea date sunt cu adevărat relevante pentru analiza economică, banca centrală le va menține mult timp secrete.

Singurele informații pe care banca centrală le deține în mod exclusiv sunt cele referitoare la probabila configurație viitoare a ratelor dobânzii pe termen scurt. Aceasta, deoarece structura ratelor dobânzii pe termen scurt depinde în mare măsură de deciziile băncii centrale, iar toate celelalte previziuni referitoare la această configurație se bazează pe ipoteze care pot să nu reflecte adevăratele intenții ale băncii centrale. Însă, din punct de vedere al procesului de stabilire a responsabilității băncii centrale, este importantă nu atât previzionarea de către organismele externe a viitoarei configurații a ratelor dobânzii, cât evaluarea independentă de către aceste organisme a măsurii în care structura dobânzilor preconizată permite realizarea țintei de inflație anunțate. Or, organismele respective vor observa foarte repede dacă banca centrală urmărește sau nu obținerea configurației de dobânzi adecvate. Iar în ipoteza că vor constata că ratele dobânzii sunt mai mici decât cele corespunzătoare țintei de inflație anunțate, aceste organisme independente vor trage concluzia fie că banca centrală este incompetentă, fie că a renunțat la realizarea obiectivului privind inflația.

Desigur, în cazul în care banca centrală începe să practice o altă rată a dobânzii de politică monetară decât cea necesară prin prisma țintei sale de inflație, nu este ușor de știut care va fi realmente rata inflației. Însă, din punctul de vedere al responsabilității ex ante, este suficient ca publicul să știe că banca centrală nu va reuși să-și îndeplinească obiectivul.

În literatură, se presupune că publicul nu cunoaște adevaratele opțiuni ale băncii centrale cu privire la alternativa „inflație versus șomaj” cu care ea se confruntă adesea. Însă, chiar dacă o asemenea presupunere este corectă, ea nu constituie un motiv suficient pentru a împiedica exercitarea efectivă a responsabilității ex ante a băncii centrale. Căci, atâta timp cât există prognoze independente, care arată dacă ținta de inflație va putea fi atinsă sau nu, este puțin important, prin prisma procesului stabilirii responsabilității ex ante, dacă ratarea țintei este determinată de incompetența băncii centrale sau de opțiunile acesteia în materie de „inflație versus șomaj”. În ambele cazuri, conducerea băncii centrale va fi supusă unei puternice presiuni din partea publicului să explice motivele pentru care nu și-a realizat obiectivele.

Discuția academică despre transparență este deformată, așadar, de o viziune oarecum naivă cu privire la competențele și informațiile băncii centrale. (7)Surprinzător este că această viziune este împărtășită nu numai de teoreticieni, ci și de analiștii din sectorul privat și din instituțiile internaționale, despre care nu se poate spune că ar fi mai puțin competenți decât colegii lor din aparatul băncii centrale. Or, dacă toți acești analiști sunt la fel de competenți, transparența încetează a mai fi o problemă, deoarece există foarte puține lucruri pe care banca centrală le poate ascunde publicului.

Fără a intra în detalii cu privire la tehnologiile de comunicare folosite de diverse bănci centrale, pot fi relevate totuși unele caracteristici comune ale acestora:

1) În cazul majorității băncilor centrale, principalul element al tehnologiei de comunicare este anunțarea strategiei de politică monetară. O excepție de la aceasă regulă este Fed, care nu face declarații explicite în legătură cu acest subiect. Însă, chiar și în cazul băncilor centrale care își anunță public strategia de politică monetară, informațiile conținute în comunicatele respective sunt destul de sărace. Și chiar și băncile centrale care aplică țintirea inflației au o strategie de comunicare destul de „ecletică”, ceea ce face ca publicul să nu poată afla prea multe lucruri cu privire la „punctul de vedere” al băncii centrale. (8) Această afirmație este valabilă inclusiv în cazul BCE, a cărei strategie de politică monetară se bazează pe doi „piloni”: „valoarea de referință” a agregatului monetar M3 și ceea ce foarte vag se numește „evaluarea generală a perspectivelor privind evoluția viitoare a prețurilor”. Ca urmare, analiștii independenți trebuie să se bazeze pe propriul lor „punct de vedere”, atunci când fac prognoze cu privire la variabilele macroeconomice relevante.

2) În principiu, anunțarea unei valori concrete a țintei privind stabilitatea prețurilor este utilă, însă majoritatea economiștilor consideră că chiar și simpla stabilire a unei ținte de inflație mai mică decât 2% este compatibilă cu cerința transparenței.

3) În cazul băncilor centrale care practică țintirea inflației, elementul crucial al strategiei lor de comunicare este publicarea prognozelor privind rata inflației. Această strategie a fost prezentată în prima parte a acestui articol; aici menționăm doar că, din punct de vedere al procesului de stabilire a responsabilității, mai adecvate sunt previziunile unor organisme externe decât propriile previziuni ale băncii centrale. Căci, în general, evaluările externe sunt mai obiective și mai nuanțate. Prognozele proprii ale băncii centrale sunt importante doar în cazul în care aceasta ajunge la concluzia că prognozele externe sunt greșite.

4) Conform unor economiști, o importantă modalitate de informare a societății este publicarea minutelor ședințelor organismelor de conducere ale băncii centrale în care se adoptă deciziile de politică monetară. (9) Totuși, chiar dacă luările de cuvânt din ședințele organismelor de conducere sunt integral publicate, există o tendință naturală ca problemele cele mai controversate să fie discutate în mod informal. Ca urmare, se constată că și în cazul băncilor centrale care publică minutele ședințelor organismelor lor de conducere (de exemplu, Banca Angliei, BNR etc.), aceste documente cuprind mai mult analiza situației economice efectuată de către organismele respective, decât redarea exactă a spuselor participanților. Un caz aparte din acest punct de vedere este cel al conferințelor de presă lunare ale președintelui BCE, care prezintă un interes deosebit, deoarece dau unele informații cu privire la viitoarea configurație a ratei dobânzii din zona euro. Acest model de comunicare este preluat și în comunicatele și conferințele de presă ale BNR, care prezintă și explică deciziile adoptate de Consiliul de Administrație la ultima sa ședință de politică monetară.

5) Un element complementar este publicarea modului în care au votat membrii organismului de decizie în materie de politică monetară. Această informație nu are totuși nici o utilitate pentru estimarea viitoarei configurații a ratelor dobânzii. Însă, în cazul instituțiilor supranaționale, cum este BCE, practica amintită are avantajul că atenuează riscul ca guvernatorii băncilor centrale naționale să fie supuși presiunilor politice în țara lor de origine, care sunt puternice mai ales în cazul în care situația economică a țării respective este diferită de cea a zonei euro în ansamblu.

În concluzie, valoarea diverselor tehnologii comunicaționale pentru stabilirea responsabilității ex ante este destul de limitată. Tehnicile respective prezintă însă un anumit interes pentru formularea unor prognoze externe cu privire la viitoarea evoluție a ratei dobânzii de politică monetară. Cu toate acestea, nu există dovezi empirice că strategiile de informare intensivă, utilizate, de exemplu, de Banca Angliei, au permis obținerea unor performanțe mai bune decât cele ale altor bănci centrale, cum ar fi, Fed și BCE, care practică tehnici de comunicare mai sumare.

În comparație cu dezbaterea teoretică foarte intensă a problemei transparenței, în practică, s-au făcut, așadar, puține eforturi pentru crearea și dezvoltarea unor proceduri riguroase de stabilire a responsabilității ex ante și ex post. Raporturile anuale și buletinele lunare ale majorității băncilor centrale au un accentuat caracter descriptiv și nu analizează în mod sistematic nici cauzele abaterilor ex ante și ex post de la ținta de inflație și nici interacțiunea dintre inflație și abaterea producției de la volumul său potențial (output gap).

Sancționarea conducerii

Problematica monitorizării activității băncii centrale de către parlament și, în general, de către public implică discutarea mijloacelor de sancționare a guvernatorului sau a organismului de conducere al băncii centrale în cazul neîndeplinirii atribuțiilor care le revin. Deocamdată, singura lege a băncii centrale care prevede asemenea sancțiuni este cea din Noua Zeelandă.

Modalitatea de sancționare cea mai drastică este demiterea guvernatorului fără nici o notificare prealabilă. O asemenea sancțiune se aplică în cazul în care rata inflației este mai mare decât ținta. Astfel, în Noua Zeelandă, în cazul în care performanțele sale nu sunt compatibile cu obiectivele prevăzute în documentul politic întitulat „Policy Targets Agreement”, guvernatorul băncii centrale poate fi demis de către ministrul de finanțe. Cu toate acestea, demiterea nu se face printr-o procedură automată, deoarece propunerea ministrului de finanțe trebuie aprobată în prealabil de guvern. Această aprobare a executivului este necesară, deoarece documentul politic amintit prevede numeroase excepții care-l exonerează pe guvernator de nerealizarea strictă a anumitor obiective. Ideea de bază a acestor excepții este ca sancționarea guvernatorului băncii centrale să se facă doar în cazurile în care el este cu adevărat vinovat de lipsa de performanță și trebuie, deci, să răspundă pentru aceasta. Ca urmare, sunt posibile abateri de la ținta de inflație care nu atrag nici o sancțiune; este vorba despre „evenimente neprevăzute”, cum ar fi: variații excepționale ale prețurilor internaționale ale materiilor prime, energiei și combustibililor; modificarea impozitelor indirecte; schimbări semnificative ale politicilor guvernamentale susceptibile să afecteze în mod direct prețurile; dezastre naturale, care afectează o mare parte a economiei; etc.

În situația în care se consideră că guvernatorul trebuie exonerat de răspundere, el trebuie totuși să întocmească un „raport” în care să-și expună și să-și justifice poziția. În esență, este vorba despre un document care permite ministrului de finanțe să hotărască dacă va aplica sau nu vreo sancțiune pentru nerealizarea obiectivului privind inflația. În afară de acesta, la fel ca în alte țări, guvernatorul trebuie să întocmească „rapoarte” semestriale regulate, în care prezintă conduita și rezultatele politicii monetare. În aceste rapoarte periodice, el trebuie, de asemenea, să explice unele eventuale abateri de la ținta de inflație.

Se constată că, în anii ’90, în Noua Zeelandă, ținta nu a fost atinsă de mai multe ori, însă sancțiunea demiterii nu s-a aplicat niciodată. Mai mult, în loc să-l demită pe conducătorul băncii centrale, guvernul a decis să mărească marja admisibilă de abatere de la țintă (de la 0%–2% la 0%–3%).

În majoritatea țărilor, legea nu prevede sancțiuni directe pentru membrii organismului de conducere al băncii centrale, iar răspunderea lor juridică este operantă doar pentru faptele prevăzute expres de lege. De asemenea, de cele mai multe ori, este practic imposibilă demiterea unui guvernator care s-a dovedit incompetent.

Această stare de lucruri cvasigenerală poate fi îmbunătățită prin introducerea unor sancțiuni directe bazate pe evaluarea externă a performanțelor politicii monetare. De exemplu, dacă banca centrală decide, în mod greșit, să nu majoreze rata dobânzii, deși prognozele externe indică apariția unui șoc pozitiv în domeniul ofertei („supraîncălzire” a economiei), susceptibil să provoace o serioasă abatere de la ținta de inflație (răspundere ex ante), parlamentul ar putea decide să adreseze băncii centrale un „avertisment”. În cazul în care greșeala se repetă, parlamentul ar putea hotărî demiterea guvernatorului sau a întregului organism de conducere al băncii centrale. După părerea noastră, o asemenea măsură, combinată cu răspunderea juridică, ar crește responsabilitatea băncii centrale mult mai mult decât o transparență excesivă.

Inexistența unui mecanism sancționator explicit nu înseamnă însă că managerii unei bănci centrale independente acționează fără a da socoteală nimănui. Astfel, dacă aceștia duc o politică monetară care afectează pe termen lung interesele populației, ei își pierd reputația sau nu mai sunt numiți altă dată în funcțiile respective. O sancțiune extremă este modificarea legii de organizare și funcționare a băncii centrale astfel încât independența acesteia să fie desfințată.

În ceea ce privește sancțiunile indirecte, principalul lor dezavantaj este că operează cu un mare decalaj de timp. Ca urmare, aceste sancțiuni sunt realmente eficace doar în cazul în care mandatul guvernatorului poate fi reînoit, ori dacă el candidează pentru o altă funcție înaltă în sectorul public sau privat. Pentru evaluarea competențelor individuale ale membrilor organismului de conducere, literatura recomandă publicarea rezultatului votului și a motivațiilor voturilor respective. (10)

Oricum, într-o țară democratică, există întotdeauna suficiente informații neoficiale cu privire la competența și integritatea guvernatorului și a celorlalți membri ai organismului de conducere al băncii centrale. Comparativ cu aceasta, publicarea voturilor are, cel puțin în cazul BCE, puține avantaje și un cost foarte ridicat. Căci, această practică expune guvernatorii băncilor centrale naționale unor puternice presiuni politice din partea guvernelor țărilor respective, ceea ce le-ar putea periclita independența.

Credibilitatea băncii centrale

După cum am arătat în prima parte a acestui articol, unul din cele mai importante elemente ale țintiri inflației este credibilitatea băncii centrale, de care depind în mare măsură atât succesul acestei strategii, cât și efectele pe care politica monetară le exercită asupra economiei reale.

Credibilitatea politicii monetare poate fi definită, la modul foarte general, ca fiind acea însușire a anunțurilor de politică monetară de a fi crezute de agenții economici, astfel încât aceștia își bazează pe anunțurile respective anticipațiile privind inflația.

Cu toate acestea, ca urmare a influenței intelectuale a modelelor econometrice folosite de băncile centrale moderne pentru previzionarea ratei inflației, în literatură s-a acceptat o definiție mai restrânsă a conceptului de credibilitate. Conform acestei definiții restrânse, banca centrală este considerată credibilă, dacă declarațiile sale că va duce o politică de asigurare a stabilității prețurilor (mai precis, valoarea numerică a țintei sale concrete de inflație) este folosită de persoanele private ca bază pentru formarea anticipațiilor lor. (11)

Conform analizelor efectuate cu ajutorul acestor modele, o bancă centrală care și-a pierdut credibilitatea are puține posibilități de a împiedica formarea unor anticipații pesimiste privind rata viitoare a inflației, chiar dacă încetează să mai ducă o politică inflaționistă. În acest caz, economia se află într-o situație aproape fără ieșire, căci, deși suportă marile costuri ale inflației, politica monetară nu mai are efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă – din cauza ratei inflației ridicate. Este vorba despre cunoscuta situație de „stagflație”, în care s-au aflat majoritatea economiilor dezvoltate în prima jumătate a anilor 1980, când au fost efectuate principalele cercetări cu privire la credibilitatea politicii monetare.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Continuați să citiți...

(Hotnews)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

​Faze tari: Doi pinguini îndrăgostiți de sushi au fost "reținuți" de poliție; Doi turiști din Veneția au fost amendați și au primit ordin de părăsire a orașului pentru că și-au făcut cafea în spațiul public

Protestele din Hong Kong: Un grup de indivizi mascați au agresat mai multe persoane într-o gară din oraș

ITALIA. CIOCNIRI ÎNTRE POLIȚIE ȘI MANIFESTANȚII ITALIENI. Proteste ale Italienilor împotriva infracțiunilor comise de migranți în orașul italian Macerata. Protestele vin după ce o italiancă de 18 ani a fost ucisă și tranșată de către un migrant nigerian

Panama devine prima țară din America Centrală care interzice pungile de plastic

MANIPULAREA PRIN SEX. IMAGINI EXPLICITE! Mădălina GHENEA, GOALĂ PUȘCĂ în SCENE de SEX SĂLBATIC in serialul "Familia Borgia - Adevar si Frica" | VIDEO 18+

Mexic evită discuțiile legate de un acord referitor la procedurile de aplicare pentru azi, după ce contribuie la diminurea fluxului de imigranți de la granița cu SUA

​Caru' cu vedete: Iubitul Simonei Halep a fost primit cu brațele deschise de familia campioanei; Ce mesaje a primit Liviu Vârciu în ziua în care Adelina Pestrițu a făcut nuntă

Bancul zilei: Pe cont propriu

SUA: Consilierul și ginerele președintelui american Jared Kushner revine în Orientul Mijlociu la sfârșitul lunii iulie

UPDATE Un grup de indivizi mascați au agresat mai multe persoane într-o gară din Hong Kong

Un software împotriva extremismului online, folosit pentru a combate teoriile anti-vaccin

​Business report: Top 10 orașe din România după numărul de autobuze: localitatea de lângă București care se bate cu Arad și Iași; Noi sporuri pentru bugetari. Cresc salariile angajaților la stat! Cine sunt cei norocoși

Miss World America îi ia coroana unei Miss din SUA din cauza comentariilor rasiste de pe rețelele de socializare

​Subiectele zilei: Delta Siretului, paradisul turistic devenit alternativa perfectă la Delta Dunării; Strigătul de disperare al tatălui unui junior român talentat la tenis: «Îmi duc copilul să joace pentru altă țară!»

Mike Pompeo recunoaște progresele semnificative ale Mexicului în gestionarea imigrației ilegale

SUA: Un avion de vânătoare din Venezuela a urmărit în mod agresiv o aeronavă militară americană

În urmă cu șapte ani, acest adolescent și-a vândut RINICHIUL cu 3.200 de dolari, pentru a-și lua un iPhone 4. Ce s-a întâmplat între timp este TERIFIANT | FOTO

SUA susțin că un avion de vânătoare din Venezuela a urmărit în mod agresiv o aeronavă americană de recunoaștere | FOTO VIDEO

Pablo Armero, fost jucător la Napoli și Milan, arestat pentru că și-a bătut soția

Manelist care apare la TV, acuzat că a violat o fetiţă de 12 ani, împreună cu un prieten. "Arăta de 20 de ani, nu de 12...."

Cazul Emanuela Orlandi: mii de oase au fost descoperite într-o criptă din Vatican

Ţânţarul TIGRU, care transmite virusul ZIKA, a fos FOTOGRAFIAT în Bucureşti. Adrian Ionel, directorul Institutului Cantacuzino - a confirmat că ţânţarul-tigru a fost identificat în parcurile din Bucureşti încă din 2015

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania
ULTIMA ORA: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul

Știrile ProTV: Străinii, tot mai nemulțumiți de România. Povestea unui turist: "A fost groaznic"

Marea Britanie: Londra se plânge la ONU în legătură cu sechestrarea unui petrolier britanic de către Iran

Florin Prunea despre Eugen Neagoe: "A scăpat, a fost la un pas de o mare tragedie"

Sorina a părăsit România împreună cu familia adoptivă

Dăncilă discută cu Ponta și cu Tăriceanu, cu o zi înainte ca PSD să își aleagă prezidențiabilul

Utile: Întrebări controversate despre silicoane; Semne de alarmă că aveți glicemia prea mare; Cum se mănâncă înghețata corect?

INSULA IUBIRII: Tânăra care a făcut sex în direct: "Nu regret, aş repeta experienţa"

O profesoară de 26 de ani din Iaşi, găsită de elevi pe videochat

Imagini bombă cu Monica Gabor. Fosta doamnă Columbeanu are burtică de gravidă VIDEO

Au apărut noi documente despre controlul minților oamenilor de la distanță prin unde electromagnetice. Aviz amatorilor de mitinguri "spontane" cu organizatori bine ascunși la care sunt adunați brusc sute de mii de oameni.

Scrimă: Florin Gheorghe și Marius Florea, cei mai buni arbitri din lume la floretă și sabie

Jandarmeria Capitalei: Trei bărbați depistați în zona Pierre de Coubertin cu materiale pirotehnice asupra lor

Ionel Dănciulescu, despre Eugen Neagoe: Din ce știu eu se simte mai bine

Eugen Teodorovici a anunțat că se retrage din cursa internă pentru prezidențiale

Patru cetățeni turci, răpiți în centrul Nigeriei

Teodorovici anunță o creștere economică de 5,5% pentru anul viitor

LE POINT: Pentru Bolsonaro, "a spune că oamenii sunt înfometați în Brazilia este o minciună"

Mihai Popescu: "După ce i s-a întâmplat lui Mister am căzut din toate punctele de vedere. Astea sunt adevăratele greutăți, nu ceea ce întâmpinăm noi"

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 22 iulie

Firea, despre o posibilă candidatură la prezidențiale din afara PSD: Mă voi gândi

Modificare Statut la USR: Președintele va fi ales de toți membrii partidului

Teodorovici anunță o creștere economică de 5,5% pentru anul viitor

Ion Țiriac: "Năstase, Halep și Nadia se nasc la câteva zeci de ani, dar nu poți a trăiești din excepții"

Ionel Dănciulescu, despre starea lui Eugen Neagoe: "Se simte mai bine. Fotbalul nu mai contează"

MAE, o nouă atenționare de călătorie pentru Grecia: Risc ridicat de incendiu de vegetație

Eugen Teodorovici a anunțat că se retrage din cursa internă a PSD pentru prezidențiale

Auto: Lucien Hora a câștigat Trofeul Sinaia la viteză în coastă

Liga 1: Dinamo - Craiova 0-2 / Oltenii, punctaj maxim după două etape - Partida a fost marcată de momentul în care Eugen Neagoe a leșinat pe banca de rezerve

Fotbal - Liga I: Universitatea Craiova câștigă cu 2-0 derby-ul cu Dinamo, la București

Papură: "Am trecut prin emoții destul de mari. Sunt alături de Eugen, sper să revină cât mai repede"

Teodorovici anunță că nu va candida la alegerile prezidențiale

Fotbal: Dan Alexa intenționează să demisioneze de la Astra - Mă gândesc să renunț, nu e lașitate, dar avem nevoie de întăriri

Fotbal: Nicolae Stanciu, la primul său gol oficial pentru Slavia Praga

Corneliu Papură, despre Eugen Neagoe: Am înțeles că este mai bine și mă bucur

Starea lui Eugen Neagoe este stabilă. Antrenorul Dinamo este conștient - surse

Dinamo - Universitatea Craiova s-a încheiat 0-2 în etapa a doua din Liga 1

Dăncilă discută cu Ponta și cu Tăriceanu, cu o zi înainte ca PSD să își aleagă prezidențiabilul​


Pag.1 Pag.2 Pag.3

Nr. de articole la aceasta sectiune: 122, afisate in 3 pagini.



ieri 05:20 CITATUL ZILEI