Hotelul lui Tito, scos la licitaţie: traseul de la un simbol al socialismului la un hotel de trei stele în ruine

De-a lungul anilor, stabilimentul a găzduit suverani şi vedete internaţionale, iar acum, o cameră „dărăpănată şi urât mirositoare” costă 40 de euro pe noapte.

Hotelul Jugoslavija din Belgrad, simbol al erei „socialismului real” impus de colonelul Tito şi scena evenimentelor care au modelat istoria ţării, până la naşterea Serbiei, a fost scos licitaţie pentru aproximativ 27 de milioane de euro.

Construit în 1969, a fost considerat unul dintre cele mai luxoase şi frumoase hoteluri din lume, printre primele 5 cele mai mari din Europa, datorită şi vederii panoramice asupra Dunării şi celui mai mare candelabru Swarovski de pe planetă (până în 2010) compus din 40.000 de cristale.

Trecutul său legendar, format din summit-uri politice internaţionale şi mari partide sociale, i-a adus realizarea unui documentar, „Hotel Yugoslavia”, realizat de regizorul elveţian Nicolas Wagnières, premiat cu Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin în 2018.

Dar, istoria se schimbă peste ani şi, astăzi , Iugoslavia este obiectul de interes al agenţiei sârbe de supraveghere a falimentelor. De vină este „Dunărea Riverside”, compania, fosta Alpe Adria Hotels, care câştigase hotelul în 2006 şi promisese, fără succes, relansarea lui.

De atunci, de-a lungul anilor s-a transformat intr-un hotel simplu de 3 stele, cu stil arhitectural sovietic, cu un restaurant mexican cu preţ fix, un restaurant „traditional sarba” si un cazinou de clasa a doua. Are camere la tarife „low cost”: între 40€ şi 50€ pe noapte, inclusiv micul dejun.

Pare aproape imposibil ca aceleaşi camere, în deceniile secolului trecut, să găzduiască regi, regine, şefi de stat şi vedete internaţionale de când preşedintele Tito includese hotelul în protocolul său oficial. De la Elisabeta a II-a, care i-a reunit pe reprezentanţii diplomatici ai Commonwealth-ului în camerele luxosului hotel, la Muammar Gaddafi, de la Neil Armstrong la Tina Turner.

Dar şi preşedinţii americani Richard Nixon şi Jimmy Carter şi astronauţii Apollo 11, care l-au vizitat în octombrie 1969, anul deschiderii sale, când au fost primiţi în Iugoslavia ca eroi după aterizarea pe Lună. În 1972, regina Juliana a Ţărilor de Jos şi soţul ei, Bernhard, au organizat o recepţie în cinstea lui Tito: regina a descris hotelul ca fiind „impresionant şi încântător”.

Deşi lucrările de construcţie au început în 1947 pe baza proiectului a trei arhitecţi de la şcoala modernistă din Zagreb, în ​​1948, când Tito s-a despărţit de Stalin, lucrările s-au oprit. Ani mai târziu, în ’61, în timpul primului summit al Mişcării Nealiniate (acele state care au decis să nu se alăture niciunuia dintre cele două blocuri în timpul Războiului Rece dintre URSS şi SUA), împăratul etiopian Haile Selassie a subliniat preşedintelui Tito că Belgradul nu avea un hotel reprezentativ şi i-a sugerat neoficial numele: Jugoslavija. Odată încheiat summit-ul, munca s-a reluat.

Bombardele NATO asupra Iugoslaviei din mai 1999 au lovit şi au deteriorat clădirea, făcând-o inutilizabilă. Aripa de vest a fost grav avariată, în timp ce anexa şi aripa de nord au fost complet demolate. Reconstrucţia a început în octombrie 1999. Doar unele părţi au fost complet renovate, în timp ce alte părţi au fost reparate doar suficient pentru a evita prăbuşirea. Pe 31 decembrie a aceluiaşi an, cu ocazia petrecerii de Revelion, hotelul s-a redeschis.

Din 2006 - anul care trebuia să marcheze renaşterea sa - şi până astăzi, au fost mai multe închideri şi redeschideri către public, dar aura de fast şi lux  s-a pierdut treptat. În 2011 au fost aprobate planurile de modificare structurală, iar în anul următor proprietarii au anunţat redeschiderea pentru 2015.

În 2013, unele părţi ale hotelului au fost deschise pentru prima dată după şapte ani, dar nu pentru oaspeţi, în timp ce mai multe etaje au fost închiriate ca birouri. Navigâand pe internet este uşor să dai peste recenzii care descriu complexul de cazare ca fiind „doar adecvat”, în timp ce camerele, aceleaşi în care dormeau regi şi regine, astăzi nu sunt altceva decât „drăpănate şi urât mirositoare”.

(Fluierul)