Vestea bună a ICCJ pentru consilierii juridici - Instanța supremă consfințește lipsa de obligație a acestora de a se înregistra în tabloul CJ

În sesizarea înaintată ÎCCJ, procurorul general al României arăta faptul că s-a constatat că, în practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar al instanţelor referitor la următoarea problemă de drept: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici (în cazul unei autorităţi, instituţii publice sau persoană juridică de drept public) sau de angaiaţi cu contract individual de muncă (în cazul unei instituţii sau a unei persoane juridice de drept public ori de drept privat), independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al Consilierilor Juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România, sau, dimpotrivă, aceasta reprezintă o condiţie sine qua non pentru desfăşurarea activităţii specifice de reprezentare juridică.”

Procurorul general al României, în sesizarea sa, susţinea că problema de drept indicată trebuie să fie soluţionată în sensul că exercitarea profesiei de consilier juridic, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al Consilierilor Juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România”.

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie a admis sesizarea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a stabilit că:

“În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România”.

Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.

Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

(Fluierul)